Dulceaţă de gogonele. Antiplictiseală!

Gogonele cherry 

Azi am făcut dulceaţă de gogonele. Scriu asta şi îmi vine să râd. Eu şi dulceaţa de casă... Dar există o explicaţie şi, evident, totul are un început.

În primăvară am cumpărat, ca orice om care stă la curte, seminţe de flori. M-am 'scăpat' la nişte seminţe de roşii cherry, morcovi, legume de pe lângă casa omului. Nu mi-a plăcut niciodată agricultura, dar mi-am zis că nu încurcă pe nimeni. Le-am aruncat nepăsătoare într-un loc umbros - unde nu le prea prieşte florilor - şi mi-am văzut de treburi. Ele, sărăcuţele, au crescut mai mult decât se aştepta cineva şi chiar au rodit. Ceva cam târziu, ce-i drept, că a venit frigul... Aşa că, pe lângă morcovii pricăjiţi şi ceva păstârnac, m-am pricopsit cu nişte arătări de gogonele. Ce să fac cu ele, că doar n-o să le arunc. Prima mea cultură, ar fi culmea. Să le pun la murat? Cam greu şi apoi chiar nu îmi plac gogonelele murate. Las' că fac dulceaţă. Nu sunt multe şi, cum nu am mai făcut până acum, nici o pagubă dacă o fac lată. Ei, iată că a ieşit şi acum scriu despre asta! Bun-bun!

Reţeta am luat-o de pe net, am modificat-o pe alocuri - adică la cantităţi - şi sună cam aşa:

• 600g gogonele
• 180ml apă
• 240g zahăr
• vanilie - eu am folosit esenţă
• zeama de la 1/2 lămâie

Folosind regula de trei simplă se poate lucra cu nişte cantităţi potrivite, să merite efortul şi migala care urmează. Dar, după cum spuneam, totul are un început:

Se spală gogonelele, se usucă şi se opăresc în apă clocotită, până se desface pieliţa de pe ele. În reţeta originală, gogonelele se ţineau în apă fiartă câte 5 min, se treceau în alt vas cu apă clocotită pentru încă 10 min şi apoi în al 3-a vas, încă 10 min. La final se scot în apă rece şi se curăţă de pieliţă.

Gogonele cherry despieliţate

Nu ştiu de ce trebuie să le treci prin 3 ape, ideea e că trebuie să se înmoaie şi să se poată curăţa uşor. Eu am avut nişte arătări de gogonele cât unghia de la degetul mic... Le-am opărit mai mult.

Gogonelele sunt curăţate de pieliţă. Se face siropul. Se pun la fiert zahărul, apa şi vanilia. Se topeşte zahărul şi se mai scade siropul încă aprox. 20 min., după care se adaugă gogonelele şi zeama de lămâie - eu am pus şi câteva feliuţe de lămâie. Dacă se lucrează cu gogonele normale, trebuie tăiate în felii mai mici.

Se fierb la foc mic şi se adună spuma - dacă e cazul - pentru claritate. Când dulceaţa e bine legată - îmi aduc aminte de la bunica: punea picături de sirop pe marginea farfuriei, aştepta să se răcească, înclina farfuria şi bulinuţele rămâneau intacte - se ia de pe foc şi se pune în borcane/borcănele.

Bulinuţe de dulceaţă pe farfurie

Ele, borcanele, să fie curate şi uscate. Se pun capacele şi se întorc cu fundul în sus - de supărare. Se spune că aşa nu mai e nevoie de sterilizare. Eu nu am mai făcut asta... dar, după cum am mai spus, totul are un început!
La cantităţile de mai sus = 500g dulceaţă excelentă de gogonele.
(De fapt, nu prea arată a dulceaţă, mai mult a magiun - cred că din cauza 'mărimii' - dar e savuroasă). Merită migala!

Cel mai dulce cadou: Dulceaţă de gogonele cherry

Acum nu mai trebuie decât să bricolez borcanele şi m-am ales cu două mini-cadouri deosebite
pentru cei dragi, care nu se aşteaptă la aşa ceva din partea mea. (Unul rămâne în casă).
Doar asta e esenţa unui cadou potrivit: să te surprindă, să te facă să zâmbeşti şi să-ţi 'atingă' papila, eventual.

Spor la despieliţat gogonele!